Cică, atunci când nu mai poți, mai poți puțin. Cică! Cică avem o super capacitate de a mai putea puțin după ce bateriile noastre și-au dat ultima suflare.  Ce înseamnă ” puținul” ăsta? Înseamnă ceva ce duce la o finalizare a ceva? Mai faci puțin, mai reziști puțin ca să termini ceva, ca să  se termine ceva. Dar, până la urmă, ce se termină? Acel ceva sau tu? Eu cred că tu, cel  care ai mai putut puțin. Tu, cel care ai vrut să fii erou,  ai vrut să îți termini  „puținul”, ca deh!, după ce-l  vei fi terminat, vei fi liniştit, te vei putea putea odihni.

Eu cred că ” puținul” ăsta este tare păcătos şi este cel mai bun început pentru frustrări, nemulțumiri, oboseală cronică, epuizare totală, depresie, certuri, furie, lipsa stimei de sine, neglijență față de sine, ură, invidie, lipsă de concentrare, griji, temeri, anxietate.

Puţinul ăsta este total ineficient pentru că eşti prea obosit ca să  fii eficient, să  dai randament. Tu ai impresia că munceşti mult, dar poate nu îţi dai seama căt timp pierzi căutând ce tocmai ţineai în mână, dar care , pur şi simplu, s-a evaporat, nu mai e! Nu îţi dai seama câte greşeli faci la locul de muncă , deşi tu te-ai concentrat. Nu îți dai seama câte certuri absurde ai fi putut evita dacă nu te țineai scai să-ți faci puținul, câte reproșuri nedrepte ai  făcut pentru că aveai impresia că nimeni nu face nimic, nu te ajută cu nimic, numai  tu  trebuie să le duci  singur pe toate în cârcă.

Puținul ăsta, care îți dă iluzia că durează puțin și că îți va aduce pacea odată terminat, te face o persoană chiar antipatică și, fără să jignesc pe cineva, chiar urâțică. Cum spuneam mai sus, pentru că  ești  epuizat fizic și psihic, nu mai știi de glume, ba chiar te enervează când vezi pe cineva vesel și te gândești că ăla nu mai are nimic de făcut, că are toate puținurile rezolvate și ești  invidios pe el. Așa că, merită să fii mai arțăgoasă cu  el și  să îi zici  și vreo două, ca să îi tai buna dispoziție și să îl readuci cu picioarele pe pământ. Această nefericită persoană poate fi partenerul tău, părintele tău, prietenul tău, sau vreun coleg ghinionist de la serviciu. Nu mai ai chef de plimbat, de ieșit la aer, de întâlnit cu prietenii, de vorbit cu mama la telefon, de jucat cu  copilul. Tot ceea ce faci, faci cu silă, cu nervi, cu neglijență. Uneori realizezi că ai devenit  o persoană cam nesuferită și atunci începi să fii o persoană prefăcută: mai dai un zâmbet forțat, mai faci o  glumă cam nesărată, chestii din astea care îți amplifică  starea de nemulțumire. Pe lângă toate astea, vine cireaşa de pe tort: mutra ta! Ai cearcăne, fața lungă, scursă, gălbejită.  Dacă îți mai ies și vreo  două coșuri pe nas sau pe obraz…..te poți pregăti să apari în Elle Magazine.Ce sa mai , o frumuseţe!

Dom’le eu nu vreau să mai pot puțin! Nu mai vreau! Vreau să pot cât pot şi atât! Urăsc puținul ăsta pentru că nu îmi aduce nimic bun. Nimeni nu vede puținul pe care l-ai făcut tu. Lumea vede ceea ce ţi-a făcut ţie puţinul, vede persoana nasoală în care te-ai transformat, vede persoana aia antipatică şi cam urâţică.

Când nu mai pot, vreau să pun totul pe stand by și să mă odihnesc, să mă bucur de binele din jurul meu, să mă  bucur de timpul meu, căci, vorba aceea, ce nu trăieşti la timp, nu mai trăieşti niciodată.

Mno, voi ce ziceţi, mai putem sau nu puţin după ce nu mai putem?

 

Sursa foto: aici