Cum, necum, am ajuns în mașină cu educatoarea copilului meu. Cică are să-mi spună ceva! La 5 am rupt ușa biroului, m-am întors să iau o pastilă de valeriană ca să nu leșin și am rupt iarăși ușa biroului, în același loc.

Am ajuns la grădiniță, am înșfăcat-o pe domnișoara educatoare și am băgat-o în mașină, rugând-o frumos să nu-mi murdărească mașina. Săraca, a călcat cu grijă printre pungile, șervețelele folosite și alte gunoaie, și  s-a așezat cuminte pe scaun, fiind nerăbdătoare să ajungă acasă.

– Sunteți începătoare? mă întreabă ea cu ochii la mămăligă

-Oooo daaaaa, de un an de zile! Dar acum conduc ceva mai bine decât în primele 3 luni. Merg și cu a 3-a, uneori o dau și pe a 4-a. În primele 2 luni am mers cu  40 km/h și numai cu a 2-a. Apoi, îmi făceam curaj și o dădeam pe a 3-a și….rămâneam așa pentru că nu îmi  dădeam seama când și cum ar trebui sa revin la a 2-a .Îmi era mai ușor să opresc și  să pornesc cu a 1-a. De aceea adoram semafoarele. Păcat că sunt puține în Brașov! Și, ce spui că face Felix pe la grădiniță?

-Aaaa, nimic grav. Doar că azi, toată ziua, a zis că își bagă piciorul și în puii mei !

-Doar astea două? Normal! Doar le aude la mine.  Mă-sa e vinovată. Nu mi se pare o tragedie, dar recunosc că nu îi stă bine unui copil de 3 ani să vorbească așa. Să știi că s-ar putea să-l mai auzi și cu kkt, moaș-ta pă gheață…și mai aveam câteva exemple, dar m-am oprit căci nu știam dacă o luasem pe drumul cel bun.

Am asigurat-o că lucrez la acest aspect, că  Felix mă ceartă când vorbesc așa și că, din gura mea, nu o să mai audă astfel de expresii pitorești. Am zâmbit și am continuat discuția despre șofat, dornică  fiind să conduc bine ( de câte ori sunt în mașină cu cineva conduc îngrozitor:mi se oprește mașina, aproape că intru în alții în rond, uit să bag/scot din viteză etc, etc) și să o las cu impresia că sunt o mamă model, educată și cu un  vocabular ales. Cred că am reușit să port un dialog decent, elegant și constructiv.

Taca-taca-taca despre condus…

-Kkt, nu-mi dau seama cum, puii mei, vin ăia din spate! Cum pana mea schimb benzile astea? Ce-or fi făcut și ei atâtea benzi?

Taca-taca-taca despre condus…

-Bă, dar ești nesimțit! Stau de 30 de secunde pe loc că te-ai pus tu pe avarii, în mijlocul drumului. Și, pentru prima dată în viața mea,claxonez un participant la trafic.

Taca-taca-taca despre condus…

-Vedeți că ar trebui să schimbați banda, ca să o luați la dreapta.

-Cum, cucu, suntem deja pe Calea București?

-Da!

-A da, ai dreptate! Hm, și zici că trebuie să schimb banda? Nashpa!

Eram la un semafor, iar toate benzile erau pline. Nu știam cum să fac să schimb banda așa repede. Sunt mereu stresată să nu încurc traficul. S-a făcut verde și plec ca din pușcă, numai că mașina scoate un sunet foaaaaarte dubios! Nu o băgasem bine în viteza a 2-a. Era pe liber ( așa se zice? ) și eu voiam să fiu săgeată!

-‘ai să-mi bag! Fix în mijlocul intersecției m-am găsit!

Banda am reușit să o schimb cu brio și să ajung la destinație.

Ne luăm la revedere, ne urăm succesuri maxime și nu uit să o asigur că voi  folosi un vocabular curat ca lacrima. M-a crezut, și-a pus mâinile în cap și a plecat. Eu, am rămas cu ochii în gol, am strâns din buze, am ridicat din umeri, am zis: Pușca mea! și am plecat acasă.

Până s-a culcat, Felix mi-a mai atras de câteva ori atenția că vorbesc urât și l-a obligat pe Răducu, un partener de joacă, să  spună și el în puii mei! 

Eu, m-am băgat în pat la ora 10 lăsându-l pe Adi cu Felix, bucătăria vraiște, rufele spălate în mașină. Muream de somn și nu-mi mai păsa de nimic, ducă-se toate pe pustiu, eu mă culc! Ce pana mea?

Sursa foto: aici