Toată noaptea a nins ca-n vremurile de demult, cu  fulgi mari și abundent. În jumătate de oră totul era alb, iar în blocul de peste drum, un nostalgic, nu dăduse încă jos instalația de Crăciun. Și atât de mult mi-am dorit ca atunci să fie seara de Crăciun! Să fim toți ai casei lângă brad, să mă bucur de bucuria lui Felix de a deschide cadoul de la “Moc Căcun”, să miroasă a cozonac (unul delicios, făcut de mine) și să desfac o portocală…acră, căci cam rar dau peste portocale dulci, dar măcar miros frumos!

Iar de dimineață….vai, cât mi-am dorit să stau acasă! Cât pe ce să-i dau mesaj șefei mele că nu mai vin la muncă, să se crape firma-n patru, eu vreau să stau în mijlocul camerei și cu un ochi să mă uit pe geam la splendoarea iernii, iar cu celălalt ochi să-l privesc pe Felix cum doarme afundat în “pătucu ma’e” ( adică al părinților, căci al lui, de la un timp , e doar pe post de bibelou). Așa un moment de liniște și pace, de bine și frumos, de drag și dor după copilărie a fost spulberat în câteva secunde de un gând aflat în deplină neconcordanță cu momentul pe care îl trăiam: e 6! trebuie să se trezească Adi și îmi ocupă baia!

Când s-a trezit, Felix a fost tare fericit că e zăpadă “mucă, mucă” și că ieșim afară. L-am adus la realitate spunându-i că mergem la serviciu: eu la serviciul mare și el la serviciul mic, numit creșă. Dacă anul trecut stătea stană de piatră când îl scoteam afară la zăpadă ( bine, erau și -13 grade, e de înțeles de ce nu era chiar fericit), anul ăsta s-a bucurat de fiecare fulg de nea rămas netopit. Curăță mașinile și băncile din parc de zăpadă, face urme prin zăpada neatinsă, pune limba și constată că este ‘eche, ‘eche și mă pune să-i fac bulgări pe care îi  trântește pe jos.

Și eu mă bucur de zăpadă! De fapt, e doar o părere că mă bucur. Ceea ce fac e să visez. Să visez că zburd prin zăpadă, că mă bulgaresc cu Felix, că ne dăm cu sania, știți voi, imaginea aia din povești, filme sau desene. Realitatea e că mor de frig, îmi curge nasul ca la balamuc, vreau să fac poze și ies toate neclare, acuma că sunt șoferiță trebuie să curăț și mașina, pe care tot eu trebuie să o conduc pe ger, pe ploaie, pe viscol, pe alunecuș; Felix, după ce îngheață bine, vrea în brațe și, după ce am îndurat frigul, acum am saună pe sub geacă pentru că am ditamai copilul în brațe, plus alte sacoșe de diferite dimensiuni. Și dacă mai bate și vântul de-mi dă părul peste ochi și rămâne lipit de buze, și dacă în fața blocului trebuie să las totul pe jos ca să caut cheia ori prin geantă, ori prin geacă, atunci pot spune că iarna e chiar nasoală și nu înseamnă doar îngeri în zăpadă.

Una peste alta, sper ca în weekend să fie muuultă zăpadă și să fie frumos afară ca să îl plimb pe Felix cu  sania , fiind aproape sigură că mai mult o să stau cu ea în cârcă și Felix în leagăn.

Pe la voi a nins? E iarnă pe ulița voastră?

 

Sursa foto:aici