Să te duci la o nuntă fiind moțată și suită pe tocuri,  după mai bine de un an și jumătate de mers în adidași și haine de “scandal”, înseamnă să îți dorești:

  • să îți aranjezi părul altfel decât sugrumat cu un elastic
  • să îți schimbi mutra de veșnic lovită în moalele capului printr-un machiaj splendid
  • să ai o rochie nouă , de preferat, care o scoate la iveală pe Gisele Bundchen din tine (nu sunt fan Gisele, dar cică, la ora actuală, e cel mai bine plătit top model  din lume)
  • să porți pantofi cu toc înalt, care fac frumos chiar şi piciorul unui bărbat
  • să dansezi toată noaptea
  • să te lingi pe degete după bucățica de tort
  • să te întâlnești și să faci poante faine și, uneori deocheate, cu prietenele tale, de care nu ai mai avut timp pentru  că….copil
  • să primești complimente pentru cât de bine arăți, deși mereu te plângi că nu dormi, că  nu mănânci, că mani-pedi e la nivelul epocii de piatră, că nu socializezi, că analizezi și miroși de căteva ori pe zi caca de bebeluș, etc etc

Realitatea a fost foaaaaarte departe de ce  mi-am imaginat. Să mă duc la o nuntă fiind moțată și suită pe tocuri, după mai bine de un an și jumătate de mers în adidași și haine de “scandal” a însemnat:

  • să mă  duc cu părul mătură în cap pentru că am tot zis că las pe mâine programarea la coafor și am ajuns în ziua nunții să caut prin vecini un phoen ca să mă usuc mai repede
  • să am un machiaj demn de oftica lui Marilyn Manson pentru că ador să cred că poți lăsa pe mâine ce poți face azi, adică am tot amânat programarea la un specialist care, după ce s-ar fi consultat cu alți specialiști  din țară și străinătate, ar fi putut să îmi dea o” mască” mai de pe lumea asta.
  • să nu am rochie nouă, dar să încap în costumul de la cununia civilă de acum 3 ani
  • să port pantofi cu toc, dar să merg cu ei aproape izbindu-mă cu genunchii de asfalt și călcând la fiecare pas în străchini pentru că….tocul nu e plat. Am fost ceva de genul:
  • să dansez vreo 10 minute. E mult spus că am dansat. De fapt, a fost un fel de Elaine dance pentru că aveam oasele prea înțepenite ca să fac mișcări ondulatorii. Chiar și așa, tot am făcut febră musculară. Mai jos, Elain dance pentru cei care au ratat episodul, cei care l-au văzut  nu au cum să uite aşa ceva.
  •  să ajung acasă după nici 3 ore pentru că era 1 noaptea și mama se chinuia de 2 ore să îl adoarmă pe Felix, care plângea amarnic după mama lui cea petrecăreață
  • să plec tocmai când mă simțeam atât de bine cu prietenele mele, râdeam și vorbeam despre copii şi naştere
  • să îi las pe toți cei care mă cunoşteau cu gurile căscate pentru că ” aoleu, dar ce slabă eşti, săraca de tine, de ce eşti aşa slabă?”
  • să nu ştiu dacă a meritat sau nu să dau darul: gustul tortului e cel care dă verdictul :))

Peste puțin timp am şansa să merg ca o divă pe podium, să strălucesc într-o rochie de 5*, să mă rup în figuri pe ringul de dans şi să mai cer o porție de tort: botez la orizont, cu copilul în cârcă.

Sursa foto: Aici