Am avut nefericita ocazie să petrec 6 zile în spital, alături de Felix cel bolnăvior. Asta a fost ca o demonstrație că în spital nu e ca în vacanță. Aici, am cunoscut o țigancă ( ea așa își spunea ei și neamului ei), de la care am avut câte ceva de învățat: să accept crucea dată de Dumnezeu și să  cred din toată ființa mea în El, să mă mulțumesc cu ce am și cu ce pot face cu puterile pe care le am, să merg înainte căci femeia poate căra un sac mai greu de lacrimi și suferință decât poate un bărbat.

Nu știu cum o cheamă dar știu că:

  • Tocmai împlinise 44 de ani. Ridurile și lipsa dinților mai adăugau ani mulți pe chipul ei.
  • Are 3 băieți, o fată invalidă ( pe nume Georgiana) și o fetiță înger. Fetița a devenit înger la 3 anișori pentru că familia soțului a preferat să dea o petrecere de zile mari cu banii primiți pe 11 luni de pensie decât să dea 3000 lei pentru operația care ar fi  salvat viața micuței. La petrecere a fost și ea chemată. I s-a spus să vină de urgență că s-a întâmplat ceva cu unchiul ei și nu are cine să aibă grijă de el. Așa că, și-a lăsat fata bolnavă și a mers pe jos câțiva kilometri, pe timp de noapte, doar ca să dea cu nasul peste zeci de lăzi de băutură și zeci de platouri de mâncare. Și-a înmormântat cu greu fetița pentru că nu a avut 450 lei, iar preotul satului, un fustangiu de altfel, i-a spus așa: ori îmi dai banii, ori dai copilul de mâncare la câini , ori poate faci din ea o mâncare cu fasole pentru ceilalți copii.
  • În spital a avut grijă de fata ei în vârstă de 10 ani și un nepot de 3 ani. A dormit cu ei în  pat.
  • Acasă are grijă de copilul invalid și de ceilalți 2 nepoți care vin și  stau la ea pentru că ea îi iubește, îi ia în brațe și îi apără. Toți îi spun “mama”. Tot la ea se aciuează și nurorile.
  • Strada pe care stau nu este asfaltată. Nu au curent și nici apă, dar când se află în spital știe ce are de făcut ( referitor la faptul că în cele 50 de spitalizări cu fata bolnavă a văzut oameni care nu trăgeau apa la toaletă).
  • Are un soț veșnic beat și uneori bătăuș, dar pentru nimic în lume nu l-ar părăsi pentru că pe el l-a ales și lângă el va muri. Și chiar dacă el va dori vreodată să se despartă, ei nu îi mai trebuie alt bărbat.
  • I-a dat Dumnezeu, mult prea devreme, toate cele 3 mari dureri sufletești: moartea părinților, moartea unei surori ( a fost ucisă de către soț) și moartea unui copil. Cu toate astea, nu s-a supărat niciodată pe El pentru că tot El i-a dat puterea să meargă mai departe, tot El are grijă de ea, tot El a ajutat-o când L-a strigat.
  • Nu vrea să fie bogată. E mulțumită dacă Dumnezeu o ajută să trăiască de pe o zi pe alta.
  • Odată, când era internată cu Georgiana, i-a învățat pe toți revoltații din salon ce să facă pentru ca țigănușii de acolo să nu mai  fure din frigider: le-a dat de mâncare. Oriunde ar fi, dacă vede copii flămânzi, se duce și le oferă ceva de băgat în gură. Din când în când, lucrează la un orfelinat. Toată inima ei  băltește în suferința acestor copii nefericiți, bolnavi și flămânzi. Este mama lor, a tuturor. Toți o strigă “mama” și nu se mai dau duși din brațele ei.

Rugăciunea pe care a spus-o cu voce tare la capul fiicei m-a emoționat profund. Cu vorbe simple, dar curgătoare, s-a rugat pentru toți copiii bolnavi din spital. A fost liniște cât a zis rugăciunea, ecoul ei sigur a ajuns la fiecare mamă din salon, dar doar eu am zis “Amin!” și i-am mulțumit că s-a rugat și pentru copilul meu.

A fost o frântură din viața amară, brutală și mocirloasă a unei țigănci oarecare. Doar brațele copiilor, nepoților  și orfanilor o țin, ca un colac de salvare, cu capul deasupra apei. Ei îi mai aduc zâmbetul știrb pe chip și tot ei, întețesc focul rugăciunilor ridicate spre un cer mult prea senin pentru ochii ei.

Sursa foto:aici