Eram în parc și mă rugam la zei ca Felix să se joace în nisip, să facă ceva care implică mișcare zero din partea mea. Nu eram chiar în formă pentru că un pui de răceală mi se cuibărise în cap și în mușchi. Zeii au fost bunuți cu mine și, după vreo juma’ de oră, Felix se îndreaptă spre un mic Buddha (un copil gras, mult prea gras, trona exact ca Buddha pe nisip) care turna grațios nisip peste nişte forme tip pahar. Pe micul Buddha îl chema Radu și mi-a plăcut tare mult de el.

– Cum te cheamă?

– Radu și eu aici acopăr o fabrică de brânză pentru că suntem în deşert, iar furtunile de nisip acoperă fabricile. Sub fabrica de brânză mai sunt două fabrici acoperite.

– Uaaa, ce păcat! Uite, Felix, ajută-l şi tu pe Radu să acopere fabricile cu nisip.

Felix mă ascultă, pune o lopățică plină cu nisip peste fabrică, apoi îşi umple lopățica chiar cu nisipul ce acoperea fabricile. Radu e spontan:

– După 2000 de ani nişte oameni au descoperit fabricile şi le-au dezgropat.

A urmat o nouă tură de acoperit 3 fabrici: una de brânză, una de cauciucuri şi una de lemne. Felix i-a stricat jocul, dar Radu nu s-a lăsat. A găsit 8 forme şi s-a pus pe treabă:

– Acum, voi face 8 fabrici, iar cea mai mare va fi o fabrică de pietre.

-Radu, dar nu vrei să le mutăm la munte că acolo nu sunt furtuni de nisip?

– Nu, ăsta este terenul, aici construim.

– Dar vor fi şi astea acoperite de nisip.

-Nu, că s-au ridicat ziduri. Fabrica de pietre va face pietre mici pe care le va sfărâma ca să facă nisip.

– Asta mai lipsea! Nu-i deşertul plin de nisip?

– Ba da, dar fabrica asta colorează pietrele în alb ca să facă nisip pentru…..clepsidre!

Na, că am aflat și de unde provine nisipul din clepsidre. Din păcate, au fost furtuni mari și puternice iar cele 8 fabrici au fost acoperite de nisip. Fabrica de pietre a fost descoperită după 4300 de ani de niște oameni care au venit acolo cu excavatoarele, iar celelalte 7 fabrici au fost descoperite după încă 400 de ani de aceiași oameni cu aceleași excavatoare 🙂

Sursa foto: aici