Acesta este un articol serios și foarte scurt, despre un subiect dezbătut zilele trecute. Un articol pe care l-am scris și am tot amânat să-l public, dar simt că trebuie să spun: acolo este viață din momentul în care spermatozoidul se unește cu ovulul. Acestea sunt celule vii.  Viu înseamnă viață. Viața nu apare nici  după 5, nici  după 12 și nici  după 24 de săptămâni. Deci cine spune că prin avort nu se omoară nimic, ori nu știe despre ce vorbește, ori are interese personale. Cine spune că fătul nu simte nimic, nu știe sau nu vrea să recunoască faptul că dacă “ceva” este viu, se dezvoltă, se transformă, atunci și un bobârnac doare. Dar dacă nu-i auzi strigătul, cică nu doare. Cine aude un copac când îşi scrijelește numele pe trunchiul lui? Cine aude o floare când o frânge de la mijlocul  tulpinii? Cine aude un gândac când nu l-a storcit îndeajuns cu piciorul pentru  a-l face una cu asfaltul?

Nu voi comenta și nu voi judeca decizia de a face avort pentru că sunt la mijloc multe motive ce țin de educație, de informare, de credință, de conștiință, de presiunea celor din jur, de teamă și disperare.

Voi îndemna la informare, la consiliere, la puterea de a face așa cum îți spune conștiința și inima.

Eu am văzut la 6 săptămâni de sarcină pulsul unei “semințe de mac”. Şi eu ştiu că o inimă vie pulsează.

Sursa foto: aici