Nu am avut niciodată o relație prea bună cu timpul. Nu ne-am înțeles niciodată unul pe altul în diverse aspecte, cel mai important şi cel care mă macină  cel mai mult fiind cel al grabei lui taman când îmi e mie cel mai bine.

 Eram copil, eram fericită, mă jucam în pământ, inventam limba „os” şi diverse jocuri între mine şi elementele naturii. A trebuit să vină repede Timpul şi să mă ducă în cel mai cumplit, plictisitor, ucigător de vise, talente şi suflete blânde, în cel mai haotic loc: şcoala. Vacanțele de vară păreau lungi până veneau. Nu apucam să citesc cât aş fi vrut, să ies afară cât mi-ar fi poftit inima zburdalnică, să găsesc soluția de a salva planeta de la pieire. Să nu mai spun că mai în viteză ca pauzele de 5 minute dintre ore nu trecea nici găndul că aş putea pune un mărăcine pe scaunul profesorului ca să vadă şi el cum stau eu la ore.

 Tiranul! Cum a putut el să nu zăbovească măcar la un pahar de vin la minunata mea nuntă, cum a putut să treacă așa repede știind că eu mă scurgeam pe pereții de la toaletă în timp ce o persoană mă trăgea pe mâini, alta îmi zicea Tatăl nostru, alta mă încuraja, iar alta mă descânta? Din cauza grabei lui,  mai bine de jumătate din petrecere am trăit-o prin prisma CD-ului de nuntă ( mulțumesc, Florin Mușetoiu ! ).

 Timp fără suflet, m-ai făcut să cred că poți trece lin, astfel încât să-mi pot întipări în minte și în suflet fiecare secundă alături de puiul meu de om! Și ce-ai făcut, mă nene, mă? Cum a început puiul de om să nu mai stea  ca o scândură și să se rostogolească, să meargă, să tragă, să vorbească, să mă pocnească cu jucării , tu ai și început să grăbești pasul, să nu-mi mai dai răgaz de gravat amintiri pe inimă. Ce „om” și timpul ăsta!

 Dragă Timpule, înțelege odată că eu nu mă grăbesc nicăieri atunci când soarele e pe strada mea. Ba, chiar te invit pe un șezlong, te servesc cu un pișcot și …te spăl pe creier elegant, frumos, fără să îți dai seama, în timp ce te uiți la Tânăr și neliniștit. 

 Oricum, fie vorba doar între noi, timpule, dacă tu nu treceai cu mine în cârcă, eu nu aș fi  fost azi un om norocos: cu propria familie, cu părinți în putere, cu o soră chic, cu o jumătate din bunici în viață, cu prieteni care au camera lor în inima mea, cu întâmplări care au lăsat lumină și zâmbete în urma lor.

Sursa foto: aici