Sunt zile pline de tunete şi fulgere, sunt zile inundate de soare şi mai sunt zile în care, printre tunete şi fulgere, îşi mai bagă coada şi câte o rază de soare. Uite așa, ca ultimul tip de zile, a fost ziua de ieri ( adică 2 martie, dar mi-a luat două zile să termin articolul :)) Şi nu mă refer la vremea de afară, ci la vremea din mintea şi inima mea.

 M-am trezit supărată pe univers, dar Felix, cu drăgălășenia lui, mi-a adus zâmbetul pe buze.

 Tot Felix, mi-a testat răbdarea dorind să vadă câte feluri de mâncare sunt în stare să efectuez la masa de dimineață numai ca să se hrănească şi el cu ceva. I-am dat, totuşi, o bilă albă pentru că a vrut să guste din ceva ce refuzase de fiecare dată.

 M-am străduit vreo 45 de minute să îl adorm, deşi eram pe picior de ieşit afară (acum părea că adoarme, acum se răsucea deodată și cerea diverse). Nu am reușit, am ieșit afară şi am luat şi căruciorul fiind sigură că o să adoarmă în primele 5 minute. Nu era un lucru de dorit pentru că nu aș fi putut sta afară până s-ar fi trezit, iar ca să intru în casă cu el dormind ar fi însemnat șanse de 90% să se trezească. Spre bucuria mea, nu a adormit. Din contră, ne-am plimbat și cu  căruciorul și ne-am pierdut ceva vreme și prin parc.

 În parc, mi-am jurat că îmi depun candidatura la primărie ca să pun câte un tunar de pază în fiecare parc pentru copii. Nu se poate frate așa ceva! Vin, adolescenți,mai grav, vin oameni mari, ai căror copii se joacă în acel parc, și fumează, beau beri, mănâncă diverse și își lasă mucurile de țigară, dozele și ambalajele goale pe jos, ca să aibă Felix ce aduna, cu ce se juca! Nu cred că a ratat vreun muc de țigară. Și erau peste tot, pe fiecare centimetru pătrat. Ca să pună paie pe foc, a venit și o cucoană, s-a așezat pe o bancă elegant, picior peste picior, și-a deschis o sticlă de suc, și-a aprins o țigară și s-a pus pe vorbit la telefon. Bineînțeles că Felix numai pe lângă ea a stat, iar eu bombăneam cu voce tare la adresa celor care fumează într-un parc de copii și, ca niște prost crescuți, nici măcar nu știu ce-i ăla coș de gunoi. Cine trebuia să mă audă, nu m-a auzit. De data aceasta, raza de soare a venit de la un grup de 4 fete care împărțeau mărțișoare pentru că așa vroiau ele. Că era un mărțișor cu data de 1 martie 2013, semnat de o fată din clasa a 7-a A, chiar nu are importanță.

 Am ajuns acasă și mă grăbeam să-i dau lui Felix hrana cea de toate zilele, dar…ce să-i dau? Nu avusesem timp să-i fac nimic, aveam carnea fiartă, dar nu aveam cu ce să i-o dau, și nici ceva rapid, care să dureze 5 minute maxim, nu știam ce să fac. Când să pun apa pe foc ca să-i fac ce îi făceam de 3 zile, adică mămăligă  cu  brânză, mi-am adus aminte că aveam de la mama un borcan cu tocană. Yaaabaaa daaaabbaaa duuuu! I-a plăcut maxim!

 Copil mâncat, copil adormit, să fac de mâncare pentru noi! Cucu! Uitasem să scot carnea din congelator! Pălăria mă-sii de treabă! Cât s-a decongelat carnea, am mâncat repede, am spălat vasele, am băgat o mașină la spălat, i-am căutat surorii mele ceva pe internet și…..s-a trezit bebelușul cel mult iubit! Dar de ce  ai dormit așa de puțin? De ce nu mai dormi câte 3-4 ore? Am implorat mila bebelușului , care a făcut ce a crezut el că e mai bine: nu a vrut să mănânce, nimic nu-l mulțumea, nu vroia să se joace, cerea numai în brațe ca să-l duc la cutia unde știe că am niște creme pentru care a făcut o mare pasiune. Ia cremele și se preface că se dă cu crema pe picioare, pe burtă, pe tălpi și între degete. Am vrut să-l las în țarc cât puneam și eu mâncarea pe foc, dar parcă toată jungla și toate bocitoarele lumii se adunaseră la el în țarc.  Adi, te rog , vino măcar la 9 acasă că un mic terorist e hotărât să mă trimită pe câmpii! Când credeam că iadul se dezlănțuie live la mine în casă, Adi intră pe usă, iar eu  sunt salvată! Și nu era ora 9, ci  8. Și ca seara să se termine ….cu soarele sus pe cer, m-a vizitat și o bună prietenă să mă mărțișorească în cel mai plăcut mod: un delicat trandafir roz, din hârtie, făcut chiar de mâinile ei. La cât de fain i-a ieșit, sunt sigură că a pus și multă dragoste acolo, nu doar talent.

 M-am culcat la 1:30 cum mâncare pentru a doua zi, cu bebelușul adormit cât de cât repede (pe la 12:30), cu  planuri de curățenie și făcut shopping la piață pentru  a doua zi.

Sursa foto: aici