Amenințată că rămân fără diverse beneficii materiale şi culinare dacă până la sfârșitul lunii nu îmi tund copilul MEU, mi-am luat soțul de rezervă ( acest soț îmi înlocuiește cu succes soțul de drept când situația e „groasă”și soțul de drept nu e la dispoziția mea: face cumpărături, mă duce prin diverse locuri, duce gunoiul, stă cu copilul, ba îmi mai face și cafea cu zahăr uneori) și am plecat să tundem copilul la frizeria Chițibuș, taman în mijlocul târgului cel frumos din Brașov.

 Le fac aici publicitate moca pentru  că mi-a plăcut foarte mult la ei. Și mie, dar și lui Felix. De cum a intrat în lumea mașinuțelor, jucăriilor și desenelor, Felix a fost numa’ un zâmbet. Nu doar că a stat cu „fasolele” la vedere, dar mi-a ascultat și toate comenzile, ca la circ (spune Saluuut! , spune PAAA!),  a bătut palma cu doamna care l-a tuns, a recunoscut-o la televizor pe ania, adică sania. Ce să mai, plesnea pipota în mine de mândrie și de drag! Nu întotdeauna e dispus să mă asculte orbește. Eu nu mă supăr, nici nu mă oftic și nu insist când nu are chef să demonstreze că e cel mai deștept copiluț din lume, dar nu pot să neg că nu mă umflu în pene când arată ce poate. Na, sunt la primul copil, trebuie să mă înțelegeți!

 L-am luat pe sus, l-am depus într-o mașinuță „galbină” ca floarea soarelui și am fugit să-mi iau telefonul să-l trag în poze, că d-aia suntem în secolul 21, să pozăm copiii când rămân fără chică și perciuni. Cât mi-a luat mie să pregătesc tehnologia secolului 21, Felix se şi pusese călare pe volan de care rotea și împingea de parcă eram eu la primul examen auto. În timp ce rămânea fără buclele-i zglobii, eu și  cu  soțul de rezervă ne învârteam și ne maimuțăream, fiecare după talentul său, ca să ținem copilul distras de la activitatea din capul lui care începuse să îl preocupe. M-am întrerupt de vreo două ori ca să mai imortalizez în câteva poze neclare acest important eveniment. Când „măcelul” s-a terminat, Felix a fost curățat pe haine cu o perie care l-a fascinat imediat, drept pentru care și-a insușit-o și a plecat să-i curețe și pe alții. Eu am încercat să îmi țin în frâu impulsul de a mă arunca pe jos şi a culege toate firele de păr în pumni şi a le pune apoi sub pernă ca să dorm cu ele toată viața.

 Mie nu mi-a convenit treaba cu tunsul pentru că mi se pare foarte schimbat, nu  mai e bebeluș, e….băiețel acum! E ca o biluță cu urechi de elf, ca mă-sa! Dacă înainte avea mutriță de îngeraș zburdalnic, acum, când face câte o poznă, are și ceva obrăznicuț în privire, dar nu cât să îți sară muştarul, ci cât să-ți vină să-l mănânci oleacă. Dar, chiar și așa, rămâne cel mai drăguț copiluț din lume!